Revista DICE – un deceniu de activitate
Publicaţia
DICE – Diversitate şi Identitate
Culturală în Europa/Diversité et identité
culturelle en Europe –, coordonată
de Prof. univ. dr. Petre Gheorghe Bârlea, a apărut în
anul 2004. Într-o primă etapă, volumul a reunit comunicări,
respectiv, alocuţiuni susţinute în cadrul a două colocvii
internaţionale1.
Editura „Bibliotheca” din Târgovişte a scos primele trei
numere, între 2004 şi 2006, care cuprindeau între 16 şi
37 de contribuţii/număr, fiecare „număr” fiind marcat, pe
atunci, doar cu steluţe ( *), (**), (***), semn că editorul ştia
că va asigura continuitate volumelor, dar încă nu se gândea
chiar la un periodic propriu-zis.
Din
anul 2007, DICE iese de sub tutela Universităţii „Valahia” din
Târgovişte, schimbându-se, de asemenea, şi editura la
care se tipăreşte revista. DICE este
preluată, la solicitarea directorului-fondator al publicaţiei, de
către Muzeul Naţional al Literaturii Române (care, în
aceea perioadă, se numea Muzeul Literaturii Române), precum şi
de editura cu acelaşi nume a respectivei instituţii. De atunci,
steluţele folosite pentru a marca fiecare număr anul al reviste au
fost înlocuite cu cifre arabe,
precedate de sigla DICE.
De
asemenea, au avut loc schimbări de conţinut în structura
revistei. Contribuţiile au reprezentat tot mai puţin comunicări
prezentate la cele două colocvii, fiind, în schimb, rezultatul
unor cercetări diverse, încadrabile în tematica
volumului. Articolele sunt publicate într-o limbă de
circulaţie internaţională2
(franceză, engleză), având în limba română numai
rezumatul şi cuvintele-cheie. În plus, volumul este coordonat
de un colegiu de redacţie, care asigură rigurozitate ştiinţifică
prin selecţia mai atentă a colaborărilor.
În
aceeaşi perioadă, s-a creat site-ul
revistei, redactat integral în limba engleză, pe pagina
electronică a instituţiei tutelare MNLR
(http://www.mnlr.ro/ro-dice.html).
Au fost descărcate pe site
rezumatele – în limba engleză – şi contribuţiile în
format Full Text,
de la numărul 4/2007 până la numărul cel mai recent,
10/1/2013, precum şi informaţiile cu privire la conţinutul tematic
al revistei, consemne de tehnoredactare, informaţii despre procesul
peer review.
În
anul 2010, revista, ajunsă la numărul 7/1, devine publicaţie
semestrială, cu numai 10-12 articole/număr, ceea ce însemna o
nouă sporire a exigenţelor, şi cu o mai mare deschidere spre
acceptarea anexelor grafice (imagini, tabele sinoptice, grafice,
statistici etc.). La finele anului 2010, DICE este supus evaluărilor
comisiei de specialitate şi obţine calificativul B+.
Alte două evaluări succesive (cu criterii mai aspre) menţin
acelaşi calificativ. În sfârşit, la finalul anului
2012, evaluarea se realizează după un alt set de criterii şi
revista DICE primeşte calificativul B,
în condiţiile în care notările cu „+” şi „-”
nu mai există, o revistă putând avea doar unul din
calificativele A, B, C, D.
Între
timp, revista a fost înregistrată în mai multe baze
internaţionale de date: Index Copernicus, DOAJ, Ulrich’s, Scipio,
sporindu-i-se vizibilitatea pe plan internaţional. Efectul se vede
în numărul de citări interne şi internaţionale, precum şi
în ofertele de colaborare din zone geografice şi ştiinţifice
foarte diversificate – Europa, Africa, Asia, cele două Americi.
Recent, revista DICE a devenit marcă înregistrată OSIM.
Tematica
revistei, aşa cum reiese încă din titlu, are în vedere
dialogul intercultural european, însă cu deschideri către
universalitate. Organizată pe mai multe secţiuni, revista vizează,
în primul rând, fundamentele social-economice şi
ideologice ale dialogului intercultural, într-o secvenţă
intitulată Fondaments du dialogue
interculturel. O a doua secţiune a
publicaţiei, Destinées
européennes („Destine
europene”), este consacrată personalităţilor care s-au afirmat
pe plan internaţional şi care au contribuit la cultivarea şi
dezvoltarea multilingvismului şi multiculturalismului. Rubrica
Confluences
(„Confluenţe”) grupează articole despre manifestări ale
dialogului intercultural în diferite domenii spirituale şi
materiale, în diacronie şi sincronie, iar rubrica Événements
(„Evenimente”) cuprinde prezentări de cărţi sau reviste,
manifestări ştiinţifice pe teme de profil.
Pe
parcursul apariţiei, DICE a avut şi numere tematice. Astfel,
numărul 8_2/2011, consacrat Exemplului,
ca act discursiv, a fost realizat de colectivul de cercetători GRAL
(Groupe de Recherche en Rhétorique et en Argumentation
Linguistique), condus de Prof. univ. dr. Emmanuelle Danblon, de la
Université Libre de Bruxelles.
În
ceea ce priveşte colaboratorii, DICE reuneşte profesori
universitari şi cercetători activi. De asemenea, revista are drept
colaboratori academicieni, personalităţi ale culturii şi vieţii
social-economice, iar pe de altă parte, tineri cercetători,
doctoranzi şi chiar masteranzi, implicaţi în proiecte de
cercetare.
De-a
lungul timpului, colectivul de redacţie al revistei a fost foarte
puţin schimbat. S-a
păstrat un echilibru între generaţii şi structura
internaţională a staff-ului.
Acad. Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române şi
Conf. univ. dr. Roxana-Magdalena Bârlea reprezintă generaţiile
extreme – seniori/juniori. Din colectivul de redacţie fac parte şi
Prof. univ. dr. Libuše Valentová (Praga), Prof. Dr. Lucian
Chişu (Bucureşti), Prof. univ. dr. Cécile Vilvandre de Sousa
(Ciudad Real), Prof. univ. dr. Emmanuelle Danblon (Bruxelles).
Secretariatul de redacţie al revistei a
fost format, pe parcurs, de Mihai Cuciureanu, Camelia Diaconu ş.a.,
până la preluarea ei, ca titular, de către Conf. univ. dr.
Ileana Tănase. Pentru început, tehnoredactarea a fost
asigurată de Natalia Petrescu, Coralia Bidirean, Rodica Mihaj. De la
nr. 5/2008 până la nr. 9-1/2012 tehnoredactarea a fost
realizată de acelaşi Mihai Cuciureanu. Vol. 9-2/2012 – 10-1/2013
au fost tehnoredactate, într-o manieră relativ schimbată, de
către Constantin-Georgel Stoica. În mod voluntar, au
contribuit la buna realizare a diverselor volume: Georgiana Alexe,
Iulia Tănase, Alice Toma, Melania Roibu, iar mai recent, Angela
Stănescu şi Ioana Raicu.
Întregul
colectiv lucrează benevol la editarea acestei reviste, câştigul
cel mare fiind faptul că o instituţie de cultură (MNLR) asigură
cheltuielile de tipărire concretă a revistei, în versiunea pe
suport de hârtie.
Revista
DICE este difuzată - fie în versiunea tipărită, fie în
format electronic - în 81 de biblioteci din lume (de la
Biblioteca Congresului SUA, la Bibliotecile din Cambridge, Sorbona,
Shanghai, Berlin etc.) şi în 27 de biblioteci din ţară şi
din Republica Moldova.
Acest an,
al zecelea de apariţie neîntreruptă, se remarcă prin
ofertele de colaborare – individuale şi de grup – venite de pe
toate meridianele globului, mai multe ca oricând, ceea ce
înseamnă că standardele revistei se situează în
parametrii aşteptărilor pentru cercetarea ştiinţifică de nivel
avansat.
Note:
1
Primul colocviu, intitulat Diversitate
şi Identitate Culturală Europeană,
organizat anual, în jurul datei de 9 mai, „Ziua Europei”,
a încetat să se mai organizeze în forma iniţială după
3 ediţii (2001-2004). De la acesta a rămas doar numele
publicaţiei, în română şi franceză. Celălalt
colocviu se intitulează Latinitate
– Romanitate –
Românitate,
organizat anual, în jurul datei de 15 mai, „Ziua Mondială a
Latinităţii”, din anul 2002 – până astăzi (între
10 şi 12 mai 2013 a avut loc ediţia a XII-a). Din anul 2011 – o
parte din comunicările la colocviul LRR sunt publicate în
volumul anual Studii de limbă, cultură
şi comunicare. Organizatorul
colocviilor mai sus amintite este Prof. univ. dr. Petre Gheorghe
Bârlea.
2
Primele trei numere (2004-2006) au fost publicate în limba
română, cu rezumate şi cuvinte-cheie, în franceză sau
în engleză.
Autor: Prof. Marinuşa
V. Constantin
Ochiul de jad, de Diane Wei Liang
Obisnuiti poate cu literatura politista clasica, ancorata in lucrarile unor autori americani sau britanici de renume mondial, ramanem surprinsi de stilul aparte de a scrie mistery/thriller al Dianei Wei Liang.
La prima vedere poate parea dificil sa patrunzi in lumea chineza moderna si sa urmaresti o detectiva tanara in incercarea de a rezolva un caz complicat si tot atat de misterios. Cu toate acestea, "Ochiul de Jad" reuseste sa transporte cititorul nu numai intr-o cultura fundamental diferita de cea occidentala, dar si sa il fascineze prin personajele sale extrem de bine construite si profund conectate la o realitate autentica.
Diane Wei Liang introduce in literatura politista moderna un nou personaj care sparge tiparele detectivului clasic. Mei Wang detine propria agentie de investigatii private. Angajata sa gaseasca un pretios artefact apartinand dinastiei Han, Mei porneste pe un drum care la final ii va dezvalui complexitatea personalitatii si apartenenta la propria familie si cultura.
Din primele pagini, cartea iti da senzatia de policier noir, in stilul "Soimului Maltez". Dar ar fi fost un cliseu si Diane Wei Liang pare sa nu pice in capcanele genului. Actiunea este ritmata si prinde cititorul intr-o poveste ampla, despre relatii de familie, introspectie, dragoste si ura, toate pe fondul cautarii artefactului.
Plina de metafore si referinte culturale despre China moderna, "Ochiul de jad" reuseste sa fie mai mult decat o simpla poveste cu detectivi, depasind barierele genului si axandu-se pe dezvoltarea personajelor si a istoriei lor, facandu-le in acest fel reale si verosimile.
Autor: Andreea Sterea
Editura Nemira
La prima vedere poate parea dificil sa patrunzi in lumea chineza moderna si sa urmaresti o detectiva tanara in incercarea de a rezolva un caz complicat si tot atat de misterios. Cu toate acestea, "Ochiul de Jad" reuseste sa transporte cititorul nu numai intr-o cultura fundamental diferita de cea occidentala, dar si sa il fascineze prin personajele sale extrem de bine construite si profund conectate la o realitate autentica.
Diane Wei Liang introduce in literatura politista moderna un nou personaj care sparge tiparele detectivului clasic. Mei Wang detine propria agentie de investigatii private. Angajata sa gaseasca un pretios artefact apartinand dinastiei Han, Mei porneste pe un drum care la final ii va dezvalui complexitatea personalitatii si apartenenta la propria familie si cultura.
Din primele pagini, cartea iti da senzatia de policier noir, in stilul "Soimului Maltez". Dar ar fi fost un cliseu si Diane Wei Liang pare sa nu pice in capcanele genului. Actiunea este ritmata si prinde cititorul intr-o poveste ampla, despre relatii de familie, introspectie, dragoste si ura, toate pe fondul cautarii artefactului.
Plina de metafore si referinte culturale despre China moderna, "Ochiul de jad" reuseste sa fie mai mult decat o simpla poveste cu detectivi, depasind barierele genului si axandu-se pe dezvoltarea personajelor si a istoriei lor, facandu-le in acest fel reale si verosimile.
Autor: Andreea Sterea
Editura Nemira
Jurnalul unui mag, de Paulo Coelho
„Jurnalul unui mag” este un roman intiatic ce abordeaza teme precum cunoasterea si autocunoasterea. Acest bildungsroman biografic al lui Paulo Coelho se bazeaza pe experientele autorului traite pe durata pelerinajului catre Santiago de Compostela. Calatoria, intreprinsa ca o componenta a ritualului ordinului catolic din care facea parte Regnus Agnus Mundi, este prezentata sub forma unui jurnal, intr-un stil unic, in care se impletesc simplitatea cu semnificatiile magico-mistice.Calea relevarii Absolutului pare extrem de simpla si accesibila pentru oricine doreste aflarea acesteia.
Pentru a i se garanta includerea in ordin, personajul se angajeaza intr-o calatorie ce presupune gasirea unei sabii. Pe parcursul acesteaia sunt traite revelatii tulburatoare, precum: iubirea mistica, relatia discipolului cu maestrul, infruntarea propriilor demoni si regasirea sinelui. Toate acesta sunt prezentate in asa fel incat cititorii sa retraiasca intamplari asemanatoare din viata lor.
Cartea a fost scrisa in anul 1986, la un an dupa pelerinajul de la Santiago, si cu un an inaintea celebrului roman, „Alchimistul”.
Pentru a i se garanta includerea in ordin, personajul se angajeaza intr-o calatorie ce presupune gasirea unei sabii. Pe parcursul acesteaia sunt traite revelatii tulburatoare, precum: iubirea mistica, relatia discipolului cu maestrul, infruntarea propriilor demoni si regasirea sinelui. Toate acesta sunt prezentate in asa fel incat cititorii sa retraiasca intamplari asemanatoare din viata lor.
Cartea a fost scrisa in anul 1986, la un an dupa pelerinajul de la Santiago, si cu un an inaintea celebrului roman, „Alchimistul”.